1928 - Jocurile Olimpice Amsterdam

Amsterdam 1928

In stradania de a crea cele mai bune conditii materiale, organizatorii olandezi au investit sume importante in amenajarea unui mare complex olimpic. Acesta avea la mijloc un incapator stadion, cu o parte a tribunelor acoperita, considerat cel mai modern la vremea aceea. Ovalul culoarelor de atletism a fost inconjurat de o pista de 500 m pentru cursele cicliste. Prin construirea, de o parte si de alta a stadionului, a unui bazin de inot si a salilor care urmau sa gazduiasca boxul si scrima, majoritatea intrecerilor olimpice au fost concentrate pe un spatiu foarte restrans, ceea ce a insemnat un mare pas inainte in organizarea JO. La Amsterdam, s-au inregistrat si alte elemente inedite: ceremonialul aprinderii flacarii olimpice - purtata, ca si in zilele noastre, prin mai multe tari de catre stafete- si admiterea femeilor, alaturi de barbati, la intrecerile de atletism si gimnastica.

Debutul olimpic al sportivilor romani (Paris, 1924) nu reusise, din pacate, sa stimuleze energiile nationale. In loc sa considere prima participare romaneasca ca pe un punct de plecare pentru o activitate de perspectiva, organizata si sustinuta pe o durata de mai multi ani, factorii responsabili au neglijat tocmai acest aspect ; unele pregatiri - si acelea izolate- au inceput abia in anul premergator desfasurarii Jocurilor. In noiembrie 1927, o grupare sportiva din Brasov angajeaza un antrenor german pentru atletism care, insa, dupa cateva luni, renunta si pleaca la Timisoara. In fotbal era un adevarat haos, Si iar COR se complace intr-o rezerva inexplicabila si daunatoare" - se afirma in presa vremii. Eforturile sustinute, depuse in primavara anului 1928 de cativa pasionati ai ciclismului, pentru alcatuirea unei echipe olimpice, s-au dovedit insificiente. Ciclistii care intentionau sa participe la JO s-au pregatit pe apucate si, in consecinta, au inregistrat timpi mediocri la selectiile organizate.

Chiar COR se intruneste, pentru a discuta participarea la Jocurile de la Amsterdam, abia la 8 aprilie 1928. Intrucat rugbiul, tenisul si tirul nu mai figurau in programul acestei editii, s-a hotarat ca Romania sa fie reprezentata numai de atleti si scrimeri. Problema strangerii fondurilor necesare deplasarii a fost rezolvata, in cele din urma, prin contributia cluburilor si a sportivilor, prin liste de subscriptie, precum si cu ce a mai ramas din sumele adunate timp de patru ani prin ,,leul olimpic" (o suprataxa perceputa la manifestatiile sportive, care, in mare parte, lua alta destinatie). In pofida solicitarilor, guvernul nu a sprijinit demersul forului olimpic romanesc.

Ca si la precedentele editii ale JO, atletii americani au dominat sariturile si aruncarile, iar cei finlandezi - alergarile de fond.

Daca reprezentantii Australiei la natatie nu s-au mai situat pe primul plan al intrecerilor, au aparut in schimb doua noi echipe de inotatori, excelent pregatite : ale Japoniei si Germaniei.

Asalturile de scrima au fost castigate, in majoritatea lor, de concurentii italieni, francezi si unguri. Dintre scrimerii nostri, Mihai Savu s-a remarcat prin castigarea seriei a opta, ajungand pana in semifinale.

Dupa o selectie precara, dublata de pregatirea insuficienta si neadecvata, atletii romani au sosit la Amsterdam in ultimul moment. Epuizati dupa o lunga calatorie, ei nu au putut realiza nici macar performantele atinse in tara, fiind eliminati in serii si calificari.